distrus pe Daniel.
Picăturile începuseră după ce Roxana se mutase cu ei.
Uneori Maria refuza.
Atunci Roxana îi spunea că, dacă nu le lua, tatăl ei avea să creadă că este „un copil dificil”.
Maria nu voia să-și dezamăgească tatăl.
Așa că le lua.
Până când, în spital, observase ceva.
Într-o seară aruncase picăturile în ghiveci pentru că îi era greață.
A doua zi se simțise puțin mai bine.
A repetat.
Apoi din nou.
Și durerea începuse să dispară.
Nu fusese un plan sofisticat.
Fusese logica unui copil de șapte ani:
Dacă picăturile îmi fac rău, nu le mai beau.
Câteva săptămâni mai târziu, investigația s-a extins și asupra trecutului Roxanei.
Eu n-am primit toate detaliile.
Nici nu trebuia.
Dar am aflat suficient cât să înțeleg că autoritățile nu mai priveau situația ca pe o simplă eroare legată de un supliment.
Faptul că lucrase într-o farmacie nu demonstra nimic de
Comments