ridicat mâna.
— Nu mă interesează pe cine ai iubit.
A rămas tăcut.
— Atunci ce te interesează?
M-am uitat la el.
— Că eu am ieșit pe ușa din spate în dimineața aceea.
S-a încruntat.
— Ce?
— Pentru că dacă mama nu mă suna, aș fi deschis ușa.
Vocea mi-a tremurat pentru prima dată.
— Și încă mă gândesc la asta uneori.
Alejandro își coborî privirea.
— Îmi pare rău.
— Sper că într-o zi vei înțelege pentru ce anume.
Și am plecat.
La împlinirea vârstei de treizeci de ani, părinții mei au organizat o cină mică.
Fără sute de invitați.
Fără hotel.
Fără rochie.
Doar noi.
La sfârșitul serii, mama mi-a oferit un pachet.
Înăuntru era o fotografie.
Imaginea surprinsă de camera de la intrarea secundară a blocului în dimineața nunții.
Eu, în rochia ieftină de mireasă, alergând spre SUV.
— Mamă, de ce ai păstrat asta?
— Pentru că tu vezi fotografia unei femei care fugea.
Comments