ÎN ZIUA PROPRIEI MELE NUNȚI AM VENIT CU UN OCHI ÎNVINEȚIT

Știu.

— Atunci ascultă-mă.

Pentru prima dată în viața mea, am privit-o fără să mă simt din nou copil.

— Asta am făcut douăzeci și șapte de ani.

Fața i se schimbă.

— Am ascultat când mi-ai spus că sunt prea sensibilă. Am ascultat când mi-ai spus că Danilo are nevoie de o femeie care știe să se supună. Am ascultat când ai spus că bunica a făcut o greșeală lăsându-mi mie clădirea.

— Eu încercam să te protejez.

— De cine?

Nu răspunse.

Am arătat spre Danilo.

— De el?

Mama își coborî privirea.

— Sau de mine?

Danilo încercă altă strategie.

— Alina, iubito…

Aproape că am râs.

— Nu-mi spune așa.

— Ai interpretat totul greșit.

— Te-am văzut lovindu-mă.

— Mi-am pierdut cumpătul.

— Și apoi mi-ai spus că a doua zi voi semna.

— Eram nervos.

— Iar azi ai glumit în fața a două sute de oameni despre vânătaia pe care mi-ai făcut-o.

Nu mai avea răspuns.

Atunci am