desen.
Reprezenta o stație de autobuz, fulgi mari de zăpadă și două persoane așezate pe o bancă.
Una purta un palton roșu.
Cealaltă avea o rochie bej.
Deasupra lor, Sofia scrisese cu litere colorate:
„AICI NE-AM GĂSIT.”
Isabela a început să plângă.
— Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.
Sofia a îmbrățișat-o.
***
Mai târziu, când invitații plecaseră, Sofia a venit lângă Isabela.
— Pot să te întreb ceva?
— Sigur.
Fetița s-a uitat spre Alexandru, care strângea farfuriile.
Apoi a șoptit:
— Știu că mama mea nu se mai poate întoarce.
Isabela a simțit că i se strânge inima.
— Știu, draga mea.
— Dar pot să te iubesc și pe tine foarte mult?
Isabela a luat-o în brațe.
— Bineînțeles că poți.
— Chiar dacă nu ești mama mea?
— Chiar și așa.
***
Sofia și-a lipit capul de umărul ei.
— Atunci e bine.
— De ce?
— Pentru că nu mai vreau să pierd oamenii pe
Comments