care îi iubesc.
Isabela a mângâiat-o pe păr.
— Nu pot să-ți promit că viața nu va mai aduce lucruri triste.
Fetița a ridicat privirea.
— Dar?
— Dar pot să-ți promit că voi face tot ce pot ca să fiu un om pe care te poți baza.
Sofia a zâmbit.
— Atunci e suficient.
***
În următorii ani, Isabela și-a continuat cariera în dans.
A început să predea copiilor.
Mai târziu, și-a deschis un mic studio.
Alexandru a ajutat-o cu sfaturi despre administrarea unei afaceri, dar Isabela a insistat să-și construiască singură drumul.
Sofia venea uneori la studio după școală.
Își făcea temele într-un colț și apoi participa la cursuri.
Alexandru devenise pentru ea un părinte stabil și iubitor.
Iar Isabela, o prezență apropiată, în care avea încredere.
Nu încercau să înlocuiască oamenii pe care îi pierduseră.
Învățaseră să construiască o familie în jurul iubirii care încă exista.
***
Într-o seară de iarnă, la câțiva
Comments