Isabela a simțit că pământul îi fuge de sub picioare.

stabiliseră că Sofia putea locui permanent în grija lui.

Fetița era fericită.

— O să am camera mea?

— Da, scumpo.

— Și o să pot să-mi pun desenele pe pereți?

— Câte vrei.

— Și Isabela o să poată veni în vizită?

Alexandru a zâmbit.

— Bineînțeles.

Sofia a sărit în brațele lui.

***

În primul Crăciun petrecut împreună, Alexandru a organizat o cină simplă.

Au venit Isabela, Andreea și câțiva prieteni apropiați.

Sofia a insistat să împodobească singură partea de jos a bradului.

A pus globuri roșii, clopoței și o stea mică din hârtie.

Isabela a ajutat-o să agațe instalația luminoasă.

La un moment dat, Sofia s-a oprit.

— Isabela?

— Da, draga mea?

— Îți amintești când ne-am întâlnit?

— Cum aș putea să uit?

— Erai foarte tristă.

— Da.

— Și eu eram tristă.

Isabela a îngenuncheat lângă ea.

— Știu.

***

Sofia a scos de sub brad un pachet mic.

— Ți-am făcut ceva.

Isabela a desfăcut hârtia.

Înăuntru era un

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy