Iubitul meu știa de un an că am o fetiță de patru ani

avea dreptul să o facă să creadă altceva.

Sofia s-a gândit câteva clipe, apoi m-a întrebat dacă mai putea păstra desenul. I-am spus că da, desigur, și l-am pus împreună într-un dosar cu lucrurile ei preferate. Nu știam dacă Ștefan îl va vedea vreodată, dar pentru mine acel desen devenise un simbol al inocenței pe care voiam să o protejez.

Un an mai târziu, Ștefan și cu mine păstram încă legătura, dar nu reluasem relația. Ne întâlneam uneori la cafea și discutam despre viață, despre muncă și despre lucrurile pe care le învățaserăm. Nu mai exista presiunea de a demonstra că totul trebuia să se termine fericit doar pentru că ne iubiserăm cândva.

Andrei devenise și el mai responsabil în relația cu Sofia. Respecta programul de vizitare, participa la activitățile ei și încerca să fie prezent în mod constant. Nu pretindeam că trecutul lui fusese lipsit de greșeli, dar apreciam