Judecătorul Richard Collins și-a scos ochelarii și i-a așezat încet pe birou.

bun. Dar am ales o cale greșită.

Judecătorul a încuviințat.

— Vă mulțumesc pentru sinceritate.

După ce a explicat condițiile și temeiurile soluției aprobate, judecătorul a anunțat că Walter nu va fi trimis la închisoare. Hotărârea prevedea măsuri neprivative de libertate, adaptate situației sale, și obligația de a nu repeta faptele.

Bătrânul a rămas nemișcat.

— Domnule judecător… pot să merg acasă?

— Da, domnule Miller.

Walter și-a acoperit ochii.

— Vă mulțumesc.

Judecătorul a continuat:

— Nu trebuie să-mi mulțumiți pentru aplicarea legii. Dar sper că veți accepta ajutorul oamenilor care au venit astăzi pentru dumneavoastră.

Walter a încuviințat.

— Voi încerca, domnule.

În afara tribunalului, Emily l-a îmbrățișat.

— Gata, i-a șoptit. Mergem acasă.

Walter a privit-o.

— Tu ai copiii tăi, Emily. Nu vreau să-ți fiu o povară.

Tânăra i-a luat mâna.

— Și dumneavoastră aveți dreptul să aveți oameni aproape.

— Dar eu…

— Fără discuții, domnule Miller. Duminică veniți la noi la cină.

Bătrânul a zâmbit.

—