Am aflat unde locuia și i-am trimis o felicitare.
Mi-a răspuns.
Mi-a scris că nu trebuie să-i mulțumesc pentru că făcuse ceea ce ar fi trebuit să facă orice om.
Dar eu știam că nu orice om se oprise în ziua aceea.
Au trecut anii.
Apoi, într-o după-amiază, am văzut-o ieșind dintr-o farmacie. Avea un băiețel de mână. Copilul plângea, iar ea încerca să-l liniștească.
Nu m-a observat.
Am auzit-o spunându-i că nu putea cumpăra toate medicamentele în ziua aceea și că trebuiau să aștepte până la salariu.
Nu am vrut să ascult mai mult.
Dar m-am gândit la ea toată noaptea.
Câteva zile mai târziu, Margaret mi-a spus că Emily își pierduse soțul într-un accident și că rămăsese singură cu doi copii.
Lucra cât putea, dar băiețelul cel mic avea nevoie de îngrijiri medicale frecvente. Între chirie, facturi și tratamente, banii nu-i ajungeau.
Am vrut să o ajut.
Dar
Comments