ani.
Eu și Diane stăteam pe veranda primei noastre case. Emily era un bebeluș în brațele ei, iar Daniel încă nu se născuse.
Pe spatele fotografiei, Diane scrisese câteva rânduri.
„Michael, am găsit fotografia aceasta când am făcut ordine. M-am gândit că poate ai vrea să o păstrezi. Nu regret cei treizeci și opt de ani pe care i-am petrecut împreună. Au existat momente frumoase, copii minunați și o viață pe care am construit-o cu multă muncă. Dar am înțeles că pot prețui trecutul fără să mă întorc la el. Îți doresc să găsești liniștea pe care o căutai. Diane.”
Am citit scrisoarea de mai multe ori.
Nu conținea reproșuri.
Nu conținea promisiuni.
Și nu conținea nicio invitație de a mă întoarce.
Era un rămas-bun blând.
Poate cel mai dureros dintre toate.
Am pus fotografia pe birou.
În seara aceea, am stat mult timp privind-o.
Mi-am amintit de începuturile noastre.
Comments