alegerea.
Nepotul meu s-a gândit câteva clipe.
— Dar tu tot o iubești pe bunica?
Am privit spre fereastră.
— Da, am șoptit. Cred că o voi iubi întotdeauna.
Copilul m-a îmbrățișat.
— Atunci sper să fii bun cu ea.
Am închis ochii.
— Și eu sper, iubitul meu. Și eu.
Acum, când mă gândesc la tot ce s-a întâmplat, nu mai încerc să dau vina pe Vanessa pentru alegerile mele.
Da, m-a mințit.
Da, întâlnirea noastră fusese plănuită.
Da, dorința ei de răzbunare ne-a rănit pe amândoi.
Dar Vanessa nu m-a obligat să-mi înșel soția.
Nu m-a obligat să mint timp de patru luni.
Nu m-a obligat să-mi fac bagajele și să plec din casa în care îmi crescusem copiii.
Acestea au fost alegerile mele.
Și numai când am încetat să caut vinovați în jurul meu am început să înțeleg ce pierdusem.
Uneori, seara, mă așez lângă fereastră cu o ceașcă de ceai
Comments