și privesc oamenii care trec pe stradă.
Văd cupluri tinere ținându-se de mână.
Văd soți în vârstă mergând încet unul lângă celălalt.
Văd oameni grăbiți, preocupați de lucruri care probabil li se par urgente.
Și îmi vine să le spun ceva.
Să nu aștepte să piardă un om bun ca să înțeleagă cât valorează.
Să nu confunde rutina cu lipsa iubirii.
Să nu creadă că fiecare emoție nouă este mai prețioasă decât o promisiune respectată timp de zeci de ani.
Dar nu le spun nimic.
Pentru că fiecare om trebuie să învețe să-și recunoască propriile greșeli.
Eu am învățat prea târziu să-mi prețuiesc căsnicia.
Dar nu este prea târziu să-mi trăiesc anii care mi-au rămas cu mai multă cinste, modestie și grijă față de ceilalți.
Și dacă există un adevăr pe care l-aș lăsa în urmă, este acesta:
Fericirea nu este întotdeauna femeia care îți face inima să bată mai
Comments