asta?
— Limita.
— Ce limită?
— Cea pe care trebuia s-o pun cu ani în urmă.
Valeria pufni.
— Tot scandalul ăsta pentru că mama mea a folosit biletul?
Am privit-o.
— Nu.
— Atunci pentru ce?
— Pentru că m-ai umilit într-un aeroport cu o vacanță plătită din banii mei, iar fiul meu a râs.
Valeria deschise gura.
Am ridicat mâna.
— Și pentru că după aceea ați cheltuit și mai mulți bani de-ai mei, convinși că nu voi face nimic.
Diego se uită în podea.
— A fost o glumă.
— Eu nu am râs pentru că gluma era bună.
M-am apropiat puțin de el.
— Am râs pentru că în secunda aceea mi-am dat seama cât de proastă fusesem.
— Mamă…
— Nu pentru că v-am iubit.
Am clătinat din cap.
— Ci pentru că am confundat iubirea cu obligația de a finanța orice lipsă de respect.
Le-am spus noile reguli.
Nu mai aveau acces la conturile mele.
Nu mai
Comments