să discutăm aici?
Se uită în jur.
Acum probabil înțelegea capcana propriei vanități.
El fusese cel care pusese telefonul pe difuzor.
El fusese cel care insistase ca cincizeci de oameni să-i asculte toastul.
— Ce ofertă? repetă.
— Una de muncă.
— La compania mea?
— La compania la care ai lucrat până astăzi.
Câteva persoane își întoarseră capetele pentru a ascunde zâmbetele.
Nu-mi făcea plăcere.
Nu venisem acolo să-l umilesc.
Dar nici nu aveam de gând să-l mai protejez de consecințele propriilor cuvinte.
Cu opt ani înainte, renunțasem la serviciu.
Nu pentru că nu puteam munci.
Ci pentru că Andrei fusese promovat.
Programul lui devenise imprevizibil.
Fiul nostru era mic.
Mama lui trecuse printr-o operație și avusese nevoie de ajutor luni întregi.
Așa că luasem o decizie împreună.
Eu rămâneam acasă o perioadă.
Doar că „o perioadă” devenise opt ani.
Iar cu fiecare an, Andrei începuse să rescrie povestea.
La început spunea:
— Elena
Comments