La câteva ore după înmormântarea soțului meu, fiul lui mi-a luat cheia casei și mi-a spus să plec. „Ai o oră să-ți strângi lucrurile! De azi, aici nu mai e locul tău!”

October 22, 2026 Cristian T.Inedit

Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Sorin a închis ușa în urma lui și s-a apropiat de noi. Nu și-a ridicat vocea, dar privirea lui l-a făcut pe Răzvan să-și retragă mâna.

— Lasă cheile, Ileana, i-a spus cumnatul meu. Nu trebuie să-i dai nimic până nu lămurim ce se întâmplă.

— Nu te băga, unchiule! a izbucnit Răzvan. Casa a fost a tatălui meu înainte să se căsătorească cu ea. Nu văd de ce ar trebui să pleci de aici cu impresia că poți hotărî tu ce se întâmplă cu bunurile familiei.

Sorin și-a lăsat haina pe spătarul unui scaun și a privit fotografia lui Victor de pe comodă.

— Ai dreptate într-o privință: casa era a fratelui meu înainte să se căsătorească cu Ileana. Dar asta nu-ți dă dreptul să-ți dai afară mama vitregă în ziua înmormântării tatălui tău.

— Nu e mama mea! a răspuns Răzvan. Și nici n-am spus că trebuie să plece chiar acum. I-am dat o oră să-și strângă lucrurile.

Alina s-a apropiat de el și i-a atins brațul, ca și cum ar fi vrut să-l calmeze, însă apoi a intervenit:

— Trebuie să fim practici. Răzvan are dreptul să știe ce se întâmplă cu proprietatea tatălui său. Nu putem să ne prefacem că nimic nu s-a schimbat.

— Nimeni nu se preface, a spus Sorin. Victor a murit și toți suntem îndurerați. Dar voi ați venit aici cu un plan, iar Ileana nici măcar nu a avut timp să-și schimbe hainele de la înmormântare.

Mi-am desfăcut degetele încleștate în jurul brelocului. Nu voiam scandal. Eram obosită, îndurerată și simțeam că, dacă mai auzeam încă o dată cuvântul „proprietate”, aveam să izbucnesc în plâns.

— Sorin, nu vreau să vă certați din cauza mea, am spus. Eu și Victor am trăit aici aproape trei decenii. Nu m-am