La cinci minute după ce judecătorul mi-a desfăcut căsnicia, tata nici măcar nu m-a întrebat dacă sunt bine

a râs încet.

— Cum aș putea să o uit?

— Am crezut că ai înnebunit când mi-ai spus să schimb toate codurile.

— Știu.

— De ce ai fost atât de sigur că Julian va încerca să folosească banii?

Tata a pus furculița jos.

— Pentru că, în săptămânile dinaintea divorțului, observasem un tipar. Cheltuieli tot mai mari. Încercări de a muta bani. Facturi suspecte. Și pentru că Julian vorbea despre banii tăi ca și cum ar fi fost ai lui.

Am încuviințat.

— Dar nu știai că va încerca să cumpere un colier de 640.000 de dolari.

Tata a zâmbit.

— Nu. Asta a fost o surpriză chiar și pentru mine.

Am izbucnit amândoi în râs.

Era prima dată când puteam râde despre seara aceea fără să simt că mi se rupe inima.

După cină, tata a adus două cești de ceai.

— Sloane, vreau să-ți spun ceva.

L-am privit.

— Te ascult.

— Sunt mândru de tine.