La înmormântarea surorii mele însărcinate, soțul ei a început să urle când avocatul a deschis o scrisoare lăsată de ea: “Dacă auziți aceste cuvinte, înseamnă că Răzvan v-a convins că am căzut singură pe scări.” Dar adevăratul șoc abia urma…

morții, provocând căderea care îi fusese fatală.

A fost condamnat la închisoare pentru loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Hotărârea a rămas definitivă după soluționarea apelului.

Bianca nu a fost găsită implicată în moartea surorii mele. Dar mărturia ei despre incidentul anterior a contat în reconstituirea relației dintre Ioana și Răzvan.

În ziua în care am aflat hotărârea definitivă, tata a venit la mine cu fotografia Ioanei de la ultima ei aniversare.

— Cristina, crezi că acum poate să se odihnească liniștită?

M-am uitat la chipul surorii mele. Zâmbea, cu o mână așezată pe burtica în care creștea David.

— Nu știu, tată. Dar măcar nu mai poate spune nimeni că a fost doar o femeie neatentă care a alunecat pe scări.

Tata a început să plângă.

— Trebuia s-o protejăm.

— Nu puteam ști tot ce ascundea, i-am spus. Dar ea a încercat să ne spună. Și până la urmă am ascultat-o.

Am

Comments

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Privacy Policy