Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

citit mesajul de trei ori.

Nu mai aveam nicio îndoială că voia să fiu în afara țării. Nu știam încă toate motivele, dar nu era vorba despre o simplă greșeală.

Ioana m-a sunat puțin după ora opt seara.

— Elena, am reușit să verific câteva lucruri. Radu Ionescu este intermediar într-o serie de tranzacții imobiliare. Biroul notarial menționat în documente există, dar nu am primit confirmarea că ar fi acceptat vreun act în numele tău. Mâine vom depune o notificare scrisă prin care să semnalăm că nu ai acordat nimănui mandat să-ți vândă apartamentul.

— Și dacă au falsificat deja actele?

— Atunci vom solicita verificarea lor și vom face demersurile legale necesare. Important este să acționăm pe baza documentelor, nu doar a presupunerilor.

Am întrebat-o despre pașaportul cu alt nume.

— Nu îl folosi și nu îl muta, mi-a spus. Poate fi un document falsificat, poate fi un obiect pregătit pentru o înșelătorie