Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

compar oferte bancare și să verific contracte. Apoi îmi sugerase să-i las lui administrarea investițiilor, fiindcă se pricepea mai bine.

Eu refuzasem să-i transfer apartamentul bunicii, iar el se supărase.

— Suntem o familie, Elena, îmi spusese atunci. De ce te comporți de parcă ai avea nevoie de un plan de rezervă?

Îi răspunsesem că apartamentul era o amintire de la bunica și că voiam să-l păstrez pe numele meu.

Nu mai discutaserăm subiectul câteva luni.

Dar acum înțelegeam că, pentru Dragoș, discuția nu se încheiase niciodată.

A doua zi, Ioana m-a însoțit să facem demersurile necesare pentru protejarea proprietății și pentru sesizarea suspiciunilor legate de documente. Am depus copii ale fotografiilor, mesajelor și actelor pe care le aveam, explicând clar ce știam și ce nu puteam confirma.

Am cerut și un extras de carte funciară actualizat pentru apartament. În acel moment, proprietatea figura încă pe numele meu și nu apărea