Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

transferată altcuiva.

Am simțit o ușurare imensă, dar Ioana m-a avertizat să nu consider problema rezolvată.

— Trebuie să aflăm dacă există documente în circulație și cine le-a întocmit. Până atunci, rămânem prudente.

În după-amiaza aceea, Dragoș a venit la casa mamei.

Nu știu cum aflase că eram acolo. Poate intuise. Poate mă urmărise până atunci prin intermediul locației partajate pe telefon, pe care o dezactivasem abia în dimineața aceea.

Am auzit soneria și am privit prin vizor.

Stătea în fața ușii, cu un buchet mare de trandafiri albi.

— Elena, știu că ești acolo! a strigat. Te rog, trebuie să vorbim!

Mama a venit lângă mine.

— Nu trebuie să deschizi.

Am sunat-o pe Ioana și i-am spus că Dragoș venise neanunțat. La recomandarea ei, i-am transmis prin ușă că nu doresc o discuție în acel moment și că orice comunicare privind documentele trebuie să se facă prin avocat.

Dragoș a rămas