Lângă pașaportul lui Dragoș se afla un alt pașaport, cu fotografia mea pe prima pagină. Numai că numele tipărit sub fotografie nu era al meu. Documentul părea să fie emis pe numele unei femei numite Cristina Marinescu, iar data nașterii era cu șase ani diferită de a mea.

că îmi ascunsese datorii. Acceptase ca imaginea și datele mele personale să fie folosite într-un plan despre care eu nu știam nimic.

Când Ioana mi-a explicat ce se descoperise până atunci, am rămas mult timp fără să vorbesc.

— Elena, ești bine?

Am clătinat din cap.

— Nu știu. Mă gândesc la toate serile în care am stat lângă el și i-am povestit despre ziua mea. La toate diminețile în care i-am pregătit cafeaua. La faptul că mă săruta înainte să plece la serviciu, iar eu nu aveam habar ce făcea.

Ioana a așteptat să termin.

— Ce simți este firesc. Dar nu trebuie să iei toate deciziile astăzi.

Am privit-o.

— Ba una trebuie să o iau.

— Care?

— Nu mă mai întorc la el.

Nu am spus-o cu furie. Am spus-o cu o liniște care m-a surprins chiar și pe mine.

În săptămânile următoare, am început procedurile pentru divorț. Am cerut să-mi fie