Lasă foarfeca jos și ieși din atelier! Am pus lacăt pe dulapul cu materiale. Nu mai lucrezi aici și nu mai ai dreptul să te porți ca și cum afacerea ar fi a ta! Lavinia a smuls cheia din broasca ușii și a pus-o în buzunar, în timp ce Elisabeta rămăsese cu o bucată de stofă albastră în mâini.

zile. Nu se întorsese pentru a demonstra că avea dreptate sau pentru a-și pedepsi nora. Se întorsese fiindcă atelierul făcea parte din viața ei, iar munca ei încă avea valoare.

Sorin și-a cerut iertare pentru că o lăsase să plece umilită. I-a promis că nu va mai lua decizii despre viitorul ei fără să o asculte. Elisabeta nu i-a cerut să se despartă de soția lui, dar i-a spus că încrederea nu se repară doar cu promisiuni.

În lunile următoare, atelierul a început să-și rezolve obligațiile față de clienți, iar Sorin a reorganizat activitatea împreună cu angajații. Relația dintre Elisabeta și Lavinia a rămas rece, iar împăcarea nu a venit peste noapte. Totuși, nora nu a mai putut pretinde că soacra era o femeie inutilă, care nu înțelegea nimic din afacerea familiei.

Elisabeta a învățat că a-ți iubi copilul nu înseamnă să accepți orice nedreptate de dragul lui. Iar Sorin