Îmi pare rău.
Bunica nu răspunse imediat.
— Pentru ce?
Întrebarea o surprinse.
— Pentru tort.
— Ce anume despre tort?
Am înțeles imediat ce făcea bunica.
Nu voia un „îmi pare rău” gol.
Andreea își coborî privirea.
— Ți-am promis că îți plătesc ingredientele. Apoi, după ce tortul era gata și știam că nu mă vei lăsa fără el în ziua nunții, am decis să nu te mai plătesc.
Bunica rămase tăcută.
— Și când mi-ai spus că ai nevoie de bani pentru medicamente, am fost… urâtă cu tine.
— Da, spuse bunica.
Andreea începu să plângă.
— Daniel este foarte supărat pe mine.
— Nu-mi cere mie să repar asta.
— Nu.
Își șterse ochii.
— Știu.
Mai târziu am aflat că discuția dintre ei după nuntă fusese mult mai serioasă decât îmi imaginasem.
Nu doar despre tort.
Daniel descoperise că Andreea făcuse lucruri asemănătoare și cu alți membri ai familiei.
Împrumutase bani și „uitase” să-i dea înapoi.
Comments