M-a lăsat când eram însărcinată… iar șapte ani mai târziu am ajuns medic, iar acum viața lui e în mâinile mele, pe masa de operație.

spus că a greșit mult. Că vrea să vorbească. Și când mergeam spre mașină… a intrat altă mașină în el.

Laura a simțit cum genunchii îi slăbesc. S-a așezat lângă fiul ei.Andrei se întorsese.

Nu pentru ea.

Pentru copil.

După trei zile, Andrei s-a trezit.

Laura a intrat în salon ca medic. Nu ca fostă iubită. Nu ca femeie rănită.

El a privit-o lung. Ochii îi erau plini de regrete.

— Știu că nu merit… a început el, cu voce slabă. Am fost la muncă în Germania. Am vrut să fac bani. Aveam datorii. Am crezut că mă întorc repede. Apoi mi-a fost rușine. Timpul a trecut. Și am fugit.

Laura l-a ascultat fără să-l întrerupă.

— Când m-am întors în țară, v-am căutat. Am aflat că ai devenit chirurg. Că avem un băiat. Am vrut măcar să-l cunosc. Să-mi cer iertare.

Liniște.

— Nu poți șterge șapte ani, Andrei, a spus ea