M-am îmbrăcat ca un om al străzii și am intrat în propriul restaurant ca să văd cum îi tratează angajații mei

I-a spus că restaurantul nu are nicio legătură și că, dacă mai face acuzații, o să cheme poliția.

Am închis ochii.

— Și de ce nu mi-ai spus atunci?

— Am încercat. I-am cerut lui Kyle să-ți transmită că trebuie să discutăm. A doua zi mi-a spus că ești plecat și că nu vrei să fii deranjat. Apoi m-a amenințat că mă concediază dacă mă mai bag în problemele de la casă.

— Luis, ai numărul doamnei Whitmore?

— Da. Îl am în agenda veche de comenzi.

— Trimite-mi-l. Și, te rog, nu discuta despre apelul nostru cu nimeni.

Am închis și m-am uitat spre restaurant, deși nu-l mai puteam vedea de după colț.

În douăzeci de ani de afaceri, avusesem parte de angajați care întârziau, de comenzi greșite, de certuri în bucătărie și chiar de furturi mărunte. Dar niciodată nu-mi imaginasem că cineva ar putea folosi locul construit în memoria mamei mele pentru a