dat, Sophie s-a apropiat de mine.
— Domnule Frank, mama spune că restaurantul acesta este special.
Am zâmbit.
— Așa spune?
— Da. Spune că aici oamenii trebuie să fie buni unii cu alții.
Am privit-o pe Amber, care aranja farfuriile.
— Mama ta are dreptate.
Fetița s-a gândit câteva secunde.
— Și dacă cineva nu are bani?
M-am aplecat până am ajuns la înălțimea ei.
— Atunci tot merită să fie tratat frumos.
Sophie a zâmbit.
— Așa spune și mama.
În seara aceea, după ce toată lumea a plecat, am rămas singur în restaurant. Am stins luminile din bucătărie, am verificat ușile și m-am oprit în fața fotografiei mamei.
Mi-am amintit de copilărie, de serile în care o așteptam să se întoarcă de la serviciu, cu picioarele umflate și mâinile crăpate de la apă și detergent.
Îmi aminteam cum îmi spunea că oamenii nu trebuie judecați după haine, după mașini sau după câți bani au
Comments