M-a durut.
Matei observă.
— Știu cum sună.
— Sună ca și cum soțul meu avea o viață despre care eu nu știam nimic.
— Nu o viață, Mariana. O problemă.
Am deschis carnețelul.
Erau date.
Numere de facturi.
Inițiale.
Adrese.
Dar nimic din ceea ce vedeam nu dovedea singur o infracțiune.
— Și accidentul?
Matei tăcu.
— Aici este partea pe care familia lui n-a vrut să o afli.
În seara în care murise, Andrei nu se întorcea de la serviciu.
Se întâlnise cu cineva.
— Cu cine?
— Nu știu sigur.
— După zece ani încă nu știi?
— Nu.
Am închis dosarul.
— Atunci de ce toată povestea asta? De ce scrisoarea? De ce cheia? De ce mi-ați ascuns toate acestea dacă nici măcar nu știți ce s-a întâmplat?
Matei își frecă fruntea.
— Pentru că după accident, mama lui a găsit scrisoarea.
— Tereza?
— Da.
— Și a ascuns-o zece ani?
— La cererea lui.
Am rămas nemișcată.
— Explică.
Cu






Comments