Tereza a tăcut.
— Pentru că te-ai căsătorit.
— Asta era condiția?
— Nu exact.
— Atunci?
Vocea ei se frânse.
— Pentru că zece ani te-am văzut trăind ca și cum ai fi murit și tu în accidentul acela.
N-am spus nimic.
— Și ieri, când te-am văzut lângă Iulian… ai râs cum nu te mai auzisem râzând de când trăia Andrei.
— Atunci de ce mi-ai spus că sper să ajung „ca el”?
Urmă o pauză lungă.
— N-am spus că sper să ajungi ca Andrei.
— Atunci?
— Am spus că sper să ajungi să fii cum voia el să fii.
Am închis ochii.
— Liberă.
În următoarele săptămâni am făcut ceea ce Andrei însuși scrisese că trebuia să fac.
Nu am presupus.
Am verificat.
Cu ajutor juridic, am analizat documentele din cutie.
Unele dintre lucrurile notate de Andrei puteau fi confirmate.
Altele nu.
Am cerut informațiile care mai puteau fi obținute după zece ani.
Am discutat cu
Comments