în morgă.
⠀
Am început să merg la psiholog.
⠀
Nu mi-a fost ușor să accept că aveam nevoie de ajutor. Fusesem mereu omul care rezolva problemele celorlalți, cel care găsea soluții și care nu recunoștea niciodată că îi este frică.
⠀
Dar acum îmi era frică.
⠀
Și am învățat că nu este o rușine să recunoști asta.
⠀
Valeria venea acasă aproape în fiecare weekend. Uneori găteam împreună, alteori ne uitam la filme vechi sau ieșeam la plimbare prin Brașov.
⠀
Nu mai vorbeam atât de mult despre Letiția.
⠀
Încercam să vorbim despre viitor.
⠀
Într-o duminică, Valeria m-a găsit privind o fotografie cu mama ei.
⠀
— Te gândești la mama?
⠀
Am încuviințat.
⠀
— Da.
⠀
S-a așezat lângă mine.
⠀
— Crezi că ar fi fost supărată că ai încercat să-ți refaci viața?
⠀
Am privit-o surprins.
⠀
— De ce mă întrebi asta?
⠀
— Pentru că, de când s-a întâmplat totul, vorbești de parcă ai făcut ceva greșit când ai ales să
Comments