o văzuse niciodată cu adevărat.
⠀
În timpul audierilor, procurorul a prezentat probele toxicologice, documentele financiare și declarațiile martorilor.
⠀
Anselm a povestit cum observase semnele că eram viu și cum auzise insistențele Letiției privind incinerarea.
⠀
Când i-a venit rândul, s-a ridicat încet și a spus:
⠀
— Nu sunt un om important. Am lucrat toată viața în spitale și acum păzesc o clădire. Dar știu un lucru: înainte să tratezi un om ca pe un mort, trebuie să fii absolut sigur că nu mai trăiește.
⠀
În sală s-a lăsat tăcerea.
⠀
A continuat:
⠀
— Domnul Munteanu respira. Foarte slab, dar respira. Și nimeni nu ar fi trebuit să-l trimită spre incinerare în starea aceea.
⠀
Mi-am șters ochii.
⠀
Când am fost chemat să depun mărturie, am povestit totul.
⠀
Despre paharul de cristal.
⠀
Despre întunericul care a urmat.
⠀
Despre masa metalică și cearșaful alb.
⠀
Despre vocea soției mele.
⠀
Și despre momentul în care mi-a smuls verigheta de
Comments