un coș cu flori. Mi-a vândut niște crizanteme albe.
Femeia a încruntat sprâncenele.
— Aici nu prea vine nimeni să vândă flori.
— Dar ieri era.
— Poate a venit din alt sat.
Am mulțumit și am plecat.
În următoarele zile, am întrebat și alți oameni.
Nimeni nu părea să o cunoască.
Până când, într-o după-amiază, un bătrân care locuia lângă șosea mi-a spus:
— Cred că știu despre cine vorbiți.
Inima a început să-mi bată mai repede.
— Unde o pot găsi?
— O cheamă Ileana. Mai vine din când în când prin zonă. Locuiește într-un sat la vreo douăzeci de kilometri.
Mi-a explicat drumul.
Am plecat imediat.
Casa Ilenei era mică, cu pereți albi și o poartă verde.
În curte creșteau flori.
Foarte multe flori.
Am bătut la poartă.
După câteva minute, bătrâna a apărut în prag.
M-a privit de parcă mă aștepta.
— Ai ajuns, Vadim.
Am rămas nemișcat.
— De unde îmi știți numele?
Comments