spital.
— Pentru mine?
— Da.
— Dar de ce nu mi-ați trimis-o?
— Pentru că nu aveam o adresă sigură și nu voiam să ajungă la cineva necunoscut.
***
Victor a făcut o pauză.
— Aș vrea să ți-o citesc acum, dacă îmi permiți.
Mara a încuviințat.
Milionarul a luat o foaie de pe noptieră.
Scrisul era îngrijit.
Dar mâinile îi tremurau.
***
— „Dragă Mara, nu știu dacă vei citi vreodată aceste rânduri. Poate că nici nu vei afla cine sunt.”
Fetița și-a strâns mâinile în poală.
Victor a continuat:
— „Mama ta mi-a salvat viața într-o noapte în care eu credeam că am pierdut totul. Nu știa cine sunt și nici ce avere aș putea avea într-o zi. A văzut doar un om care avea nevoie de ajutor.”
***
Vocea milionarului s-a frânt.
— „Dacă vei crește și vei ajunge să te întrebi ce fel de om a fost mama ta, vreau să știi că a fost unul
Comments