October 26, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — “Ce mi-a spus Cristina despre mine?” am întrebat, întinzând din nou mâna spre telefon. “Dă-mi-l, mamă. Nu ai niciun drept să-i citești mesajele.”
Doina și-a strâns geanta la piept și a privit spre ușa salonului.
“Mi-a spus că vrea să plece de lângă tine. Că nu mai suportă viața asta și că așteaptă doar să se pună pe picioare.”
Am simțit că mi se taie respirația. M-am uitat spre Cristina, care se sprijinea de tocul ușii, palidă și obosită.
“Cristina, e adevărat?”
Soția mea a clătinat încet din cap.
“Nu am spus niciodată asta. I-am scris surorii mele că nu mai pot și că am nevoie de ajutor. I-am spus că mă simt singură și că mi-e teamă că o să cedez dacă nu se schimbă ceva. Nu am spus că vreau să te părăsesc.”
Doina a ridicat bărbia.
“Exact asta înseamnă! Dacă nu mai poate, dacă se plânge de tine și de copil, ce altceva să înțeleg?”
“Înseamnă că avea nevoie de ajutor”, am răspuns. “Nu că voia să-mi distrugă familia.”
I-am cerut din nou telefonul. De data aceasta, o asistentă care trecea pe hol s-a oprit când a auzit tonul ridicat. I-am explicat că era telefonul soției mele și că mama îl luase fără permisiune. Doina a ezitat, apoi mi l-a întins, spunând că voia doar să mă protejeze de o minciună.
Am intrat în salon și m-am așezat lângă Cristina. Nu i-am cerut să-mi arate toate mesajele și nici nu am început să-i verific telefonul. Am întrebat-o doar ce se întâmplase în zilele în care fusesem la serviciu.
Mi-a povestit că, în primele săptămâni după naștere, mama venise la noi și se oferise să o ajute. La început, chiar o ajutase să țină copilul cât făcea duș
Comments