Mi-am pus semnătura ca garant pentru visul fratelui meu de a deschide un atelier la Ploiești, iar el a dispărut cu banii și mi-a lăsat mie executorul la ușă: „Doamnă, dacă nu achitați cei 38.000 de lei, trecem la executare”

nu din prima zi.

— Știu.

— Și tu tot ai semnat pe ascuns.

— Pentru că mi-a fost frică să mă cert cu tine și cu mama în aceeași zi. Am ales prost.

N-a zis că mă iartă. N-a zis că nu mă iartă. S-a așezat lângă mine și mi-a zis doar atât:

— De acum, fără secrete. Chiar dacă ne certăm.

După opt luni am achitat ultimul leu. Am ieșit din bancă ținând chitanța atât de strâns, că se umezise în palmă. Nu m-am simțit ușurată. M-am simțit goală.

Sorin s-a întors în dormitor. Între noi rămăsese o fisură. Nu mai dormea pe canapea, dar nu mai era nici cum fusese înainte. Reparăm încet. Cu adevăruri spuse la timp.

Cătălin m-a sunat abia după încă trei luni. Număr necunoscut.

— Mari, vreau să-ți explic…

— Unde ai fost?

— Am încercat să rezolv. Mi-a fost frică. Am plecat la un văr în Argeș.

— Și mie