am avut puterea, dar am coborât muntele mai repede decât o făcusem vreodată. Fără să ne oprim, fără să privim în urmă. Pașii lor răsunau când mai aproape, când mai departe, însă dorința de a-mi salva familia era mai puternică decât frica.
Când am ajuns aproape de drum, am văzut o mașină a jandarmeriei. Am ridicat mâinile și am strigat din toate puterile. Ernest s-a prăbușit în genunchi, iar eu l-am prins de umeri, tremurând.
— Vă rog… ajutați-ne!
Jandarmii au alergat spre noi.
Și, pentru prima dată de când începuse coșmarul, am simțit că avem o șansă reală. O șansă să oprim toată nebunia. Să ne salvăm familia. Și, poate, să ne salvăm și sufletele.
Pentru că, uneori, chiar și după ce ai căzut în gol, există drum înapoi spre lumină.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și
Comments