October 22, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Alina a rămas cu telefonul la ureche, încercând să înțeleagă ce îi spusese asistenta. Cineva solicitase o evaluare a condițiilor în care era îngrijită mama ei, iar persoana care făcuse sesizarea era chiar medicul care o consultase după căzătură. Acesta aflase că Doina nu mai respecta recomandările de recuperare și că exista riscul să fie lăsată singură într-o locuință în care nu se putea deplasa în siguranță.
— Mamă, ce i-ai spus medicului? a întrebat Alina, închizând telefonul.
— Adevărul. I-am spus că mă doare șoldul, că nu pot coborî scările fără ajutor și că mi s-a cerut să dorm la subsol. Nu am cerut să vă pedepsească nimeni. Am cerut să aflu ce pot face ca să mă recuperez în siguranță.
Marius, care ascultase discuția din hol, a intrat în cameră iritat.
— Acum ne faci reclamații? În casa noastră? Noi te-am primit aici și așa ne mulțumești?
Doina și-a ridicat privirea spre el.
— Nu v-am cerut să mă primiți cu forța. Fiica voastră m-a rugat să vin. Dacă nu mai puteți să mă ajutați, spuneți-mi cinstit și găsim altă soluție. Dar nu mă puteți pune să cobor scări pe care nu le pot urca singură.
Alina s-a așezat pe marginea patului. Pentru prima dată, a privit bastonul mamei sale și medicamentele aranjate lângă pernă fără să le vadă ca pe niște lucruri care îi complicau programul.
— Nu am vrut să ajungem aici, a murmurat ea.
— Nici eu, a răspuns Doina. Dar nu pot să mă prefac că sunt bine doar ca să nu vă supăr.
A doua zi dimineață, medicul și o asistentă au venit să discute cu Doina și să evalueze ce ajutor îi era necesar. Nu au venit să ia pe nimeni de acasă și nici să hotărască cine
Comments