Rusu a lucrat pentru tatăl meu. Îl îngrijea în ultimii ani de viață. După moartea lui, a dispărut cu câteva lucruri care aparțineau familiei.
— Printre ele și urna?
A dat din cap.
— Da. Tata fusese incinerat, iar Ana trebuia să se ocupe de predarea urnei către familie. Dar a plecat înainte să ne-o dea.
— De ce ar fi făcut asta?
Lidia și-a strâns buzele.
— Pentru că era convinsă că moartea lui nu fusese naturală. Spunea că descoperise ceva și că nu mai avea încredere în nimeni.
Am simțit cum mi se accelerează pulsul. Mi-am amintit de plicul din geantă și de avertismentul Cristinei. Începusem să înțeleg de ce sora mea insistase să nu arunc documentele și să nu predau urna nimănui fără să aflu întreaga poveste.
— Și tu ce crezi, Lidia?
— Cred că Ana era o femeie care își imagina lucruri. Tata era bătrân și bolnav. Nu există niciun motiv
Comments