turnuri din cuburi. Îmi povestea despre mașinuțele lui. Uneori îmi cerea să-i citesc.
***
Luiza a zâmbit.
— Apoi, într-o zi, mi-a spus că ar vrea să poată ajunge singur până la biblioteca din sufragerie.
Alexandru a privit spre raftul de cărți.
Era la numai câțiva metri de canapea.
O distanță pe care el o parcurgea fără să se gândească.
Pentru Matei, însă, putea fi o provocare uriașă.
***
— Și ce ai făcut?
— Am vorbit cu persoana care îl însoțește la recuperare și am cerut să știm ce activități sunt potrivite pentru el acasă.
— Ai discutat cu kinetoterapeutul?
— Prin doamna care îl duce la ședințe. Am primit recomandări simple despre cum să îl încurajăm fără să îl forțăm.
***
Alexandru a încuviințat încet.
— Și de atunci îl ajuți?
— Îl încurajez. Dar nu îl oblig niciodată.
Luiza a privit spre scările care duceau la etaj.
— Uneori vrea să încerce. Alteori nu. Și este în regulă.
***
Comments