Pentru câteva secunde, nu am reușit să scot niciun cuvânt. În spatele nostru se auzeau zgomotele bucătăriei, clinchetul farfuriilor și vocile bucătarilor, dar toate păreau să vină de foarte departe. Mă uitam la Lucia și încercam să înțeleg dacă auzisem bine. Propriul meu fiu, copilul pe care îl crescusem singur după moartea soției mele, ar fi putut să-mi facă rău?

până când Adrian ar putea controla singur firma.

Am simțit o durere surdă în piept.

— De ce nu mi-ai spus atunci?

— Am încercat. V-am sunat de două ori, dar Adrian era lângă dumneavoastră. În seara aceea, când m-am întors acasă, mi-a spus exact ce discutaserăm la telefon. Mi-am dat seama că îmi verificase apelurile și mesajele.

Lucia și-a coborât privirea spre mâinile ei.

— După aceea a început să mă amenințe. Mi-a spus că, dacă vă povestesc ceva, va avea grijă să par o mincinoasă. Că dumneavoastră îl veți crede întotdeauna pe el.

Mi-am amintit toate dățile în care Adrian îmi spusese că Lucia era geloasă, instabilă și că avea probleme cu banii. Eu îl ascultasem, îl compătimisem și îl încurajasem să fie puternic. Nu observasem că, în timp ce îmi vorbea despre defectele soției lui, îmi pregătea terenul pentru a nu o crede niciodată.

— Și cafeaua? am întrebat. Ce ai