Portiera mașinii de poliție s-a trântit în urma mea cu un zgomot metalic. Șeriful Dalton Vasile s-a așezat la volan, în timp ce tânărul său ajutor, un polițist de aproximativ douăzeci și cinci de ani, a ocupat locul din dreapta. Eu am rămas pe bancheta din spate, cu mâinile încătușate și cu încheieturile dureroase.

dosarul primei cauze.

Înainte să începem, am privit pentru o clipă spre oamenii din sală.

Unii erau îmbrăcați elegant. Alții purtau haine simple. Unii aveau avocați cu experiență, iar alții păreau speriați și nesiguri.

Dar în fața legii, demnitatea lor trebuia să fie aceeași.

Am rostit calm:

— Putem începe.

Și mi-am amintit încă o dată lecția pe care o învățasem în acel mic restaurant: adevărata putere nu constă în capacitatea de a-i face pe ceilalți să se teamă de tine.

Adevărata putere se vede în felul în care îi tratezi pe oamenii care nu au nicio posibilitate să-ți ofere ceva în schimb.

Pentru că o insignă, o uniformă sau o funcție importantă nu îl așază pe nimeni deasupra legii.

Și niciun om nu ar trebui să aibă nevoie de o legitimație specială pentru ca drepturile lui să fie respectate.