amețită și abia se ținea pe picioare.
Sebastian nu mai scotea niciun cuvânt.
— Știi ce m-a întrebat prima dată când am cunoscut-o? a continuat Mariana. Dacă poate veni cu autobuzul după chimioterapie, pentru că nu-și permite să plătească mereu un taxi.
Elisabeta a încercat să intervină.
— Doamnă Mariana, nu-l certați pentru mine. E tânăr. Poate a avut o zi grea.
Mariana a clătinat din cap.
— Tocmai asta este problema, doamnă Elisabeta. Dumneavoastră îi găsiți scuze, deși el nu v-a arătat nici măcar puțină milă.
Sebastian s-a apropiat cu pași nesiguri.
— Îmi pare rău pentru ce am făcut.
Bătrâna l-a privit.
— Îți pare rău fiindcă ai aflat că sunt bolnavă sau fiindcă ai înțeles că nu trebuia să mă tratezi așa, indiferent dacă eram sănătoasă?
Întrebarea l-a lovit mai tare decât toate comentariile de pe internet.
N-a știut ce să răspundă.
Mariana i-a pus o mână pe umăr.
— O lună de
Comments