November 2, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Sebastian a rămas în mijlocul sufrageriei, privind-o nedumerit pe mama lui.
— Mamă, despre ce vorbești? Ce trebuia să aflu?
Mariana și-a șters lacrimile și a închis telefonul.
— Mâine, la șapte dimineața, să fii pregătit. Mergem împreună la spital.
— Dar am seminar!
— Astăzi ai avut destul curaj să umilești o femeie de șaptezeci și patru de ani în fața unui autobuz întreg. Mâine să ai curajul să o privești în ochi.
Sebastian a vrut să protesteze, dar mama lui a ieșit din cameră fără să-i mai răspundă.
A doua zi, la ora șapte și jumătate, cei doi au intrat în secția de Oncologie a spitalului din Iași.
Sebastian mergea în urma mamei, cu mâinile în buzunare.
— Dacă m-ai adus să-mi arăți bolnavi, să știi că nu mă impresionezi.
Mariana s-a oprit în fața unei uși.
— Nu te-am adus să vezi bolnavi. Te-am adus să cunoști un om.
A deschis ușa salonului.
Pe unul dintre fotolii stătea Elisabeta Munteanu.
Avea același basc vișiniu așezat lângă ea, pe un scaun, și aceeași plasă cu dosare medicale la picioare. O asistentă îi pregătea perfuzia pentru ședința de chimioterapie.
Când l-a văzut pe Sebastian, bătrâna s-a tras instinctiv înapoi.
— Doamnă Mariana… de ce l-ați adus aici?
Sebastian a simțit cum i se încălzesc obrajii.
— Dumneavoastră… sunteți bolnavă?
Elisabeta și-a coborât privirea.
— De cancer, maică. Dar asta nu înseamnă că nu mai am dreptul să merg cu autobuzul.
Mariana s-a apropiat de fotoliu.
— Doamna Elisabeta este pacienta mea de aproape un an. Vine singură la tratament, fiindcă soțul i-a murit, iar singura ei fiică locuiește departe și nu poate ajunge la fiecare ședință.
Apoi s-a întors spre fiul ei.
— Ieri, când ai tras-o de braț, venea de la analizele făcute înaintea tratamentului de astăzi. Era slăbită,
Comments