nu o iau la următoarea sesiune, risc să repet anul.
Elisabeta a zâmbit pentru prima dată.
— Ce capitol?
— Ecuații diferențiale.
— Asta predam și eu, printre altele. Am fost profesoară de matematică treizeci și opt de ani.
Sebastian s-a uitat surprins la ea.
— Serios?
— Foarte serios. Dacă vrei, adu-mi cursurile. Vedem unde te încurci.
Din ziua aceea, după programările medicale, Sebastian trecea uneori pe la apartamentul Elisabetei.
Stăteau la biroul vechi din sufragerie, cu caietele deschise și creioanele împrăștiate.
— Nu memora formula fără să înțelegi de unde vine, îi spunea ea. Matematica nu se învață cu nervi, ci cu răbdare.
Într-o după-amiază, Sebastian a observat o fotografie înrămată pe bibliotecă.
Elisabeta era mai tânără, înconjurată de elevi.
— Erați dirigintă?
— Da. Știi ce le spuneam mereu? Că o notă proastă se poate îndrepta. Dar un om care nu mai simte rușine pentru răul făcut are mult mai mult de muncit.
Sebastian și-a
Comments