lăsat creionul jos.
— Doamnă Elisabeta, eu am râs când ați căzut.
Bătrâna a tăcut.
— Știu, maică.
— Și asta mă doare cel mai tare acum. Că dumneavoastră erați pe jos, iar eu mă gândeam doar că m-am făcut de râs.
Elisabeta i-a întins o batistă.
— Nu pot să uit ziua aceea. Dar văd că încerci să nu mai fii băiatul din autobuz.
Au trecut săptămânile. Sebastian a continuat să o însoțească și după ce luna stabilită de mama lui s-a încheiat.
Într-o zi, Elisabeta i-a spus că nu mai era nevoie să vină atât de des.
— Ai și tu viața ta, facultatea ta.
— Știu. Dar miercuri aveți control la zece. Vin la nouă și jumătate.
— Nu te-a mai trimis mama ta?
— Nu. Vin eu.
În sesiunea următoare, Sebastian a intrat din nou în sala de examen.
De data aceasta, a rezolvat toate exercițiile.
Când s-au afișat rezultatele, a fotografiat nota: opt.
Comments