October 21, 2026 Cristian T.Inedit
Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Bineînțeles că o cunosc, domnule. Doamna contraamiral este unul dintre cei mai respectați ofițeri cu care am avut onoarea să lucrez. A condus operațiuni dificile și a pregătit generații întregi de militari.
Tatăl meu a rămas în picioare, cu mâna sprijinită de spătarul scaunului. Se uita când la mine, când la bărbatul care tocmai vorbise.
— Cristina? Fata mea? a întrebat el, aproape în șoaptă.
— Da, domnule Gheorghe. Fiica dumneavoastră. Am lucrat împreună aproape șase ani și vă pot spune că este un om pe care mulți dintre noi îl respectăm enorm.
Ofițerul mi-a strâns mâna și m-a felicitat pentru apropiata încheiere a carierei. Apoi s-a retras politicos, lăsându-mă să-mi salut familia.
Mihaela a venit imediat spre mine și m-a îmbrățișat.
— Cristina, ai venit! Ce bine îți stă în uniformă! Mă bucur atât de mult că ești aici!
Am sărutat-o pe obraz și i-am urat să fie fericită. Nu voiam ca ziua ei să se transforme într-o confruntare cu tata.
Dar el încă mă privea nedumerit.
— Tu chiar ai gradul acesta? m-a întrebat.
— Da, tată. De ceva vreme.
— Și de ce nu mi-ai spus?
Am simțit cum mi se strânge inima.
— Ți-am spus. Te-am sunat când am fost avansată. Mi-ai răspuns că nu înțelegi de ce mă bucur atât pentru niște grade.
Mama și-a coborât privirea. Își amintea discuția.
— Eu am crezut că lucrezi mai mult la birou, a murmurat tata. Că toate lucrurile astea cu navele sunt doar povești.
— Am lucrat și la birou. Dar am avut și misiuni, exerciții, responsabilități și oameni de care a trebuit să am grijă. Asta am făcut aproape treizeci și șase de ani.
Tata n-a mai răspuns. Mihaela m-a luat de braț și m-a condus spre masa pregătită pentru mine.
În timpul cinei, câțiva
Comments