invitați au venit să mă salute. Un fost coleg mi-a amintit de o misiune dificilă din Marea Neagră. Un alt ofițer, mai tânăr, mi-a mulțumit pentru că îl sprijinisem la începutul carierei.
— Dacă nu erați dumneavoastră, probabil renunțam după primul an, mi-a spus el. M-ați învățat că un comandant bun trebuie să știe și să asculte.
I-am mulțumit, puțin stânjenită. Nu eram obișnuită să primesc asemenea cuvinte în fața familiei.
De la masa lui, tata urmărea fiecare discuție. Îl vedeam cum încearcă să înțeleagă de ce oameni pe care nu-i cunoștea îmi vorbeau cu atâta respect.
Mai târziu, când muzica a început și invitații s-au ridicat la dans, tata s-a apropiat de mine.
— Cristina, putem să vorbim puțin?
Am ieșit pe terasa restaurantului. Aerul serii era răcoros, iar dinspre mare venea un vânt ușor.
— Nu știam că ai ajuns atât de departe, a început el.
— Tată, nu m-am ascuns niciodată.
Comments