și nici nu a încercat să se justifice din nou.
— Pot măcar să încerc să te cunosc de acum înainte?
— Poți. Dar nu vreau să fii mândru de mine doar pentru că un ofițer important m-a salutat în fața ta. Aș fi fost aceeași fiică și dacă aș fi rămas un simplu militar, fără grade și fără decorații.
Tata m-a privit lung.
— Ai dreptate. Cred că asta mi-a fost cel mai greu să înțeleg.
Când ne-am întors în restaurant, Mihaela ne aștepta lângă masa mirilor.
— Totul este bine? ne-a întrebat, uitându-se îngrijorată la mine.
— Da, i-am răspuns. Am vorbit puțin cu tata.
Mihaela m-a îmbrățișat.
— Cristina, vreau să știi că eu am fost mereu mândră de tine. Chiar dacă uneori n-am avut curajul să-i spun tatei că greșește.
— Știu, Mihaela. Astăzi este ziua ta. Hai să ne bucurăm de ea.
Mai târziu, fotograful a chemat familia pentru o fotografie. M-am
Comments