a fost o despărțire prietenoasă, dar am reușit să închei acel capitol fără să-mi sacrific sănătatea și demnitatea.
Am revenit treptat la activitatea din firma familiei.
La început lucram doar câteva ore pe zi, pentru că încă aveam nevoie de recuperare după accident.
Mai târziu, am preluat coordonarea unui proiect nou și am descoperit cât de mult îmi lipsise munca.
Mi-am făcut timp pentru prietenele pe care le neglijasem, am început să călătoresc și m-am înscris la cursurile de pictură la care visasem încă din adolescență.
Nu toate zilele erau bune.
Uneori mă trezeam noaptea și îmi aminteam cuvintele lui Adrian din restaurant.
Alteori mă întrebam cum putusem să trăiesc atât timp lângă un om pe care nu-l cunoscusem cu adevărat.
Dar, încetul cu încetul, am încetat să mă mai învinovățesc.
Faptul că cineva mă mințise nu însemna că eu fusesem lipsită de valoare.
Însemna doar că avusesem încredere în
Comments