omul nepotrivit.
La un an după acea aniversare, mama m-a întrebat dacă vreau să organizez din nou o petrecere.
— Pentru ce, mamă?
— Pentru tine. Pentru că ești sănătoasă, pentru că ai trecut peste toate și pentru că meriți să te bucuri de viață.
Am zâmbit.
— Știi ceva? Cred că ai dreptate.
De data aceasta n-am invitat șaizeci de persoane.
Am ales o terasă mică, într-o grădină din București, și am chemat doar familia și câțiva prieteni apropiați.
Nu am avut candelabre, prezentator sau un ecran uriaș.
Am avut flori, muzică liniștită și oameni care mă iubeau cu adevărat.
La sfârșitul serii, tata a ridicat paharul.
— Pentru Corina! Pentru curajul de a începe din nou!
Am privit în jurul mesei și am simțit ceva ce nu mai simțisem de foarte mult timp.
Fericire.
Nu fericirea aceea zgomotoasă, pe care încerci să o arăți tuturor.
Ci una simplă, liniștită, care nu avea
Comments