nevoie de aprobarea nimănui.
Înainte să plecăm, mama m-a întrebat:
— Dacă ai putea da timpul înapoi, ai schimba ceva?
M-am gândit la accident, la spital, la trădare și la seara în care soțul meu mă umilise în fața tuturor.
— Da, mamă. Aș schimba un singur lucru.
— Care?
— N-aș mai aștepta atât de mult ca să înțeleg că merit să fiu iubită și respectată.
Mama m-a îmbrățișat.
În noaptea aceea, când am ajuns acasă, am deschis dulapul și am găsit rochia vișinie pe care o purtasem la aniversarea căsniciei.
Am scos-o de pe umeraș și am privit-o câteva clipe.
Altădată, vederea ei mi-ar fi adus lacrimi în ochi.
Acum am zâmbit.
Pentru că nu mai vedeam în ea rochia unei femei umilite de soț.
Vedeam rochia unei femei care găsise puterea să plece dintr-o căsnicie construită pe minciuni.
Am pus-o la loc, am stins lumina și m-am dus la culcare.
Adrian
Comments